Parintele Vasilie Trombukis

Duhul Sfant

„Cand afla ca o familie are probleme, citea singur rugaciuni in fiecare zi pana cand vedea ca se rezolva acele probleme”.

„Atunci cand era seceta aduceau in sat Moastele Sfantului Simeon Stalpnicul si ale Sfantului Clement al Ahridei. Tragea clopotul si ieseau toti locuitorii satului ca sa intampine Sfintele Moaste. Apoi se facea litanie in tot satul. Inainte de a ajunge in piata pentru a intra in Biserica Sfintilor Constantin si Elena incepea sa ploua. Desigur, aveau cu ei si umbrele, fiindca intotdeauna ploua torential.
O familie oarecare a semanat cu multa osteneala floarea soarelui pe un ogor de sase pogoane. Au carat apa cu mularii si s-au ostenit timp de douazeci de zile. Cand au mers sa praseasca ogorul, au vazut ca tot ce rasarise se uscase din pricina viermilor care mancasera radacina. Cand a aflat bunul si milostivul Parinte Vasilie, a facut Aghiasma si a sfintit ogorul. Intr-o saptamana ogorul a inverzit si a odraslit din nou. Aceasta familie povesteste ca pana astazi cultiva floarea soarelui si nu mai este mancata de viermi.
Nepotul sau, Ioan, s-a imbolnavit grav de trei ori si credeau ca avea sa moara, dar de fiecare data s-a vindecat cu rugaciunea Parintelui Vasilie. Prima data era mic, avea doar un an si jumatate. Avea convulsii, scotea spume pe gura si i se zbatea tot trupul. Atunci Parintele Vasilie a inceput sa-i citeasca rugaciuni, desi mama copilului si matusa lui credeau ca murise, fiindca se linistise si incepuse sa se raceasca. Au aprins o lumanare si au pregatit cele necesare pentru inmormantare. Dar Parintele Vasilie tinea strans capsorul copilului sub epitrahil si le-a facut semn – cand citea rugaciuni, nu vorbea nimanui – sa lase in grija lui copilul. S-a rugat deasupra lui timp de trei ore, pana ce copilul s-a ridicat sanatos.
A doua oara i s-a intamplat acelasi lucru si atunci au batut clopotele ca pentru inmormantare. Dupa convulsii a ramas nemiscat, cu ochii dati peste cap. Batranele spuneau ca si-a inghitit limba si a murit. Au aprins o lumanare si se grabeau sa-l imbrace ca sa nu se raceasca. Parintele Vasilie a continuat netulburat sa citeasca rugaciuni. Dupa catva timp copilul s-a ridicat si a iesit afara ca sa se joace cu ceilalti copii, de parca nimic nu s-ar fi intamplat. Acelasi lucru s-a petrecut si a treia oara.
Nepoata sa, Iulia, povesteste:
„Eram trei frati. La medic nu ne dusesera niciodata. Nu stiam nici de medicamente, nici de doctori. Bunicul nostru, Parintele Vasilie, era medicul. Rugaciunea pe care o citea cu epitrahilul ii tamaduia pe toti bolnavii. Staruia in rugaciune. Oriunde il chemau, el mergea indata, chiar daca ar fi fost zapada de doi metri. Citea rugaciuni pana se tamaduia bolnavul. Veneau bolnavi si din satele dimprejur ca sa le citeasca rugaciuni”. („Asceti in lume”)

Reclame

%d blogeri au apreciat asta: