„Indata vazduhul s-a schimbat, o insorire plina de nadejde si de bucurie s-a intins peste toti, … „

Sfantul Mucenic Dimitrie

„Dimitrie s-a nascut la 14 noiembrie 1903 in satul Kuramades din insula Kerkira si a fost botezat la 14 februarie 1904 in Biserica Sfantului Ioan Colibasul de catre preotul Constantin, care avea faima de om sfant. Era al doilea copil  al familiei lui Spiru Gramenu si al Mariei Verghi. Bunica lui (mama tatalui sau) se numea Lucia sau Luceta, asa cum o strigau, si era nepoata preotului Nicolae Koskina.”
„De mic copil (Dimitrie) se ghemuia la picioarele bunicii sale Luceta, care, ca o nepoata de preot ce era, avea cunostinte si experienta duhovniceasca. Toate acestea le transmitea cu simplitate si smerenie nepotelului ei, care sorbea tot acest lapte duhovnicesc ce i se daruia. Il odihneau nu numai cuvintele ei, care erau numai rugaciuni si sfaturi, dar si toata purtarea ei plina de dragoste. Uneori batrana Luceta raspandea atat de multa mireasma, incat unele vecine, atunci cand observau acest lucru, fiindca nu mai avusesera astfel de experiente, spuneau cu ironie:
– Luceta izvoraste iarasi mir. Veniti sa adunam mirul!”
„Cand Dimitrie a invatat sa citeasca, singurul lucru care il odihnea era sa citeasca carti duhovnicesti, precum si sa fie langa preot, sa-l ajute la toate slujbele bisericesti si sa stea in Sfantul Altar ca paraclisier.”
„Clipa inrolarii sale in armata a venit cand avea varsta de douazeci si doi de ani.”
„S-a prezentat la Preveza impreuna cu alti patru consateni de ai sai, care erau de o varsta cu el, si de acolo, dupa instruirea elementara, l-au trimis prin Pireu in Tesalonic. Insa la acea vreme, ca sa faci o calatorie cu corabia si inca si pe timp de iarna nu era un lucru usor. Pentru a ajunge din Pireu pana la Tesalonic a fost nevoie de o saptamana, caci marea a fost agitata. Corabia supraincarcata cu soldati si cu provizii de razboi se zbatea intre valurile  furioase si inalte cat muntii. Dimitrie, inghesuit in mijlocul puntii, nu se temea deloc, desi toti ceilalti intrasera in panica.
Consatenii sai isi atintisera privirea spre chipul netulburat si linistit al lui Dimitrie si ii strigau:
– Dimitrie, fa ceva, caci pierim!
Simteau ca Dimitrie, ca un om al lui Dumnezeu, putea sa comunice cu El prin rugaciunea sa curata si sa se izbaveasca din acel cosmar. Cei care pana mai ieri il batjocoreau zicandu-i ca se ocupa cu chestii calugaresti acum il rugau sa-i scape.
Dimitrie insa nu-si amintea nimic din toate acestea. Suferea vazand agonia si frica ce ii stapanea si pentru aceasta s-a rugat cu lacrimi:
„Dumnezeul meu, stii ca de mine nu-mi pasa, iar daca ma voi ineca, voi veni langa Tine mai repede. Insa acesti frati ai mei se tem. Multi au si familie. De aceea, ca un Atotputernic ce esti, ajuta-ne! Maica Domnului, milostiveste-te spre noi! Sfinte Dimitrie al meu, invredniceste-ne sa ajungem in cetatea ta teferi, si sa-ti aducem multumiri in biserica ta… „.
Dupa ce a primit instiintare de la Dumnezeu, i-a linistit zicand:
– Nu va spaimantati! Vom ajunge cu bine.
Consatenii sai s-au linistit, fiindca au crezut in cuvintele lui, dar soldatii spuneau:
– Ce spune acesta? Nu vede ca din clipa in clipa ne primejduim sa ne inecam? Pana si marinarii s-au descurajat…
– Dimitrie stie ce spune, caci este omul lui Dumnezeu, au raspuns satenii.
Indata vazduhul s-a schimbat, o insorire plina de nadejde si de bucurie s-a intins peste toti, iar marinarii impreuna cu capitanul au prins curaj si si-au facut cruce. In dimineata celei de a sasea zi vremea s-a indreptat, iar marea s-a linistit.
Cand au ajuns in Tesalonic, cei mai multi s-au dus la Biserica Sfantului Dimitrie sa se roage si sa-i multumeasca pentru izbavirea lor.” („Asceti in lume”)

Reclame

%d blogeri au apreciat asta: